De ce ne închinăm la “specialiștii străini”?

[Ro][Ethics / Business]

Citez din prezentarea unui “corifeu” american invitat in Romania in urma cu un an de zile ca sa vorbeasca despre RSC:

“Concluzie: Etica în afaceri va fi cea mai puternică atunci când normele în materie de RSC vor fi integrate în principiile axiale ale unei culturi naţionale.”

Respectivul autor a tras aceasta concluzie in fata unei audiente formata din studenti, insa a reluat-o pe un ton ceva mai grav in fata unor oameni de business si din ong-uri. La vremea respectiva nimeni nu s-a aratat critic la adresa specialistului nostru in RSC, ci, dimpotriva, roiau in jurul sau de parca acesta ar fi detinut cunoasterea absoluta in materie de responsabilitate sociala. …iar eu am fost invitat sa-mi pastrez tolba de intrebari pentru propria cutiuta cu gandacei.

Vazand si zilele trecute cum unii se “inchina” la corifeii strainatatii, ma vad nevoit sa reiau “atacurile” indreptate impotriva reputatiei acestora din urma. Si cum eu nu sunt un bun partener de dialog, fiind cam contondent din fire si tinand excesiv la anumite cutume (e.g., stabilirea clara a sensului unor termeni tehnici, consecventa si corectitudinea logica in argumentare etc.) trebuie sa reiau acele intrebari aici, pe blog.

Asadar,

(1) Care sunt acele “norme in materie de RSC”?
(2) Ce sunt acelea “principii axiale” si mai ales care sunt acele “principii axiale ale unei culturi nationale”? Sa fie aceleasi “principii” valabile peste secole?
(3) Oare traducerea citatului — realizata, cred, de un gigel de la ASE — nu este eronata?! Daca spui “etica in afaceri va fi cea mai puternica”, atunci trebuie sa ai si un referent cu care compari. In cazul acesta, fata de cine “va fi cea mai puternica”?!
(4) Cum poti introduce niste norme, fie ele si de RSC, dar mentionez ca nu stiu ce sunt acelea (inca! – poate ma lamureste cineva, totusi!), in “principiile axiale ale unei culturi nationale”?! Daca intelegem prin “principii axiale” acele principii care definesc o cultura nationala, atunci aceste principii nu sunt formate de-a lungul unei lungi perioade de timp?! prin jocuri sociale, economice si politice, si intarite prin traditie?! Si atunci cum poti introduce niste norme pentru care exista un consens limitat (limitat in timp, in numar de adepti etc.) intr-un astfel de corpus de principii statuate de traditie?! Oare nu ar trebui sa functioneze acelasi mecanism de stabilire a normelor?!

Suficient?! Sper ca da. Totusi, promit ca am sa revin cu “dubiosenii” spuse deopotriva de “specialisti” romani si straini.

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.