Despre puscăriași, penibil și Marian Popescu

Am citit cu ceva timp in urma ca Marian Popescu, seful Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, cere eliminarea prevederii legale prin care detinutii pot beneficia de o reducere a pedepsei daca scriu lucrari stiintifice in perioada cat sunt incarcerati (sursa aici si aici). In dimineata asta, insa, aflu de la Florin Negrutiu ca Dl Marian Popescu este pe cale de a deveni eroul mediului academic romanesc pentru aceasta pozitie exprimata in spatiul public.

Cum nu-mi plac eroii, m-am apucat sa urmaresc cu atentie ce spune “personagiul” in cauza si sa vad in ce masura se sustin argumentele sale. Cu siguranta, domnia sa, un fost coleg la FJSC, cu care nu prea m-am intersectat si nu se va mai intampla, va spune ca eu incerc sa-i patez reputatia pentru ca ar fi girat in urma cu un an respingerea unei contestatii facuta chiar de mine. Dar, ca sa previn orice disputa personala, o sa-l rog sa citeasca inca o data chiar ce a scris dansul pe blogul propriu (paragraful care incepe cu “La facultate, lucrurile sunt, poate, mai dramatice.”).

Argumentele invocate de Dl Popescu sunt doar 3, mari si late:

(1) Girul pentru a scrie o carte vine de la un singur profesor universitar, ceea ce este anormal in contextul in care vorbim despre o lucrare stiintifica:

“Caracterul științific al unei lucrări este apanjaul lumii universitare și al lumii cercetării. Numai acolo se vorbește despre lucrare științifică și aceste două lumi, care își corespund una alteia, au filtrele proprii. Ca să publici o lucrare recunoscută nu poți să ai o singură persoană care spune, da, domn’e.” (Republica.ro)

In luna iulie, dansul incercase o pozitie mai nuantata:

“Am observat că este imperfect cadrul legal existent. Imperfecţiunea majoră se referă la modul în care este stabilit caracterul ştiinţific al unei lucrări. Elementele de legislaţie privind executarea pedepsei prevăd două condiţii: deţinutul îşi găseşte un profesor universitar care îi dă o recomandare sau îi scrie directorului penitenciarului că un anumit deţinut face o lucrare ştiinţifică şi al doilea element este că lucrarea trebuie publicată la o editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Ar trebui să existe filtre mult mai precise prin care se stabileşte că o lucrare are un caracter ştiinţific.” (Sursa: Digi24)

(2) Nu exista filtre clare de evaluare a caracterului stiintific pentru aceste lucrari, iar asta conduce la o decredibilizare si o vulnerabilizare a mediului academic romanesc.

“Noi am propus câteva filtre. La analiza pe care am avut-o, Comisia de etică a ajuns la o concluzie mult mai simplă, şi anume că trebuie scoasă această prevedere privind faptul că poţi să ieşi cu 30 de zile mai devreme din detenţie pentru că ai publicat o lucrare ştiinţifică. Menţinerea ei nu face decât să vicieze în continuare relaţii consolidate, nu face decât să vulnerabilizeze, să decredibilizeze ideea de cercetare ştiinţifică” (Sursa: Digi24)

“Ar trebui sa existe filtre mult mai precise prin care se stabileste ca o lucrare are un caracter stiintific, in universitati se stie ce inseamna un parcurs stiintific.” (Sursa: Hotnews.ro)

(3) Detinutii nu au acces la literatura de specialitate si scriu de mana, ceea ce reprezinta doua atrocitati:

“[…] cum poate avea acces la documentare deținutul, astfel încât să realizeze o lucrare de nivel științific, știut fiind faptul că trebuie să ai acces la baze de date, articole științifice, cărți, iar deținuții nu au voie să primească stickuri și scriu de mână?” (Republica.ro)

Nu am de gand sa ma erijez in aparatorul coruptilor, dar de dragul domeniului de care ma ocup — Etica Aplicata (de fapt, de cateva subdomenii) — nu pot sa merg mai departe ca si cand presedintele unei Comisii institutionale de Etica nu ar fi emis un punct de vedere. Este totusi, nu-i asa!, presedintele! Dar dincolo de ironie, hai sa vedem care sunt contra-argumentele mele. Tot pe puncte ca sa nu punem in dificultate spiritele ludice:

Ad 1 & 2) Domnul Popescu afirma ca minunatul cadru legal este imperfect intrucat un singur profesor universitar emite un punct de vedere cu privire la caracterul stiintific al unei lucrari. Totusi, e o diferenta majora intre “a da girul” pentru ca un detinut sa poata scrie o lucrare stiintifica in penitenciar, ca ulterior sa beneficieze de o reducere a pedepsei, si “a da girul” unei lucrari care se pretinde stiintifica. Banuiesc ca Domnul Popescu se refera la filtre de evaluare a unei lucrari stiintifice deja elaborate, care ajunge in Comisia ce analizeaza cererea detinutului de a fi eliberat mai devreme. Altfel, nu cred ca Domnul Popescu poate cere ca, din start, unui detinut sa i se refuze posibilitatea de a scrie lucrari, chiar si stiintifice, in penitenciar. Ma gandesc in mod special la faptul ca un astfel de demers poate fi incadrat printre acele masuri de reabilitare a detinutilor.

Pe de alta parte, nu cred nici ca Domnul Popescu ar avea ceva cu faptul ca un profesor universitar da girul pe o lucrare stiintifica scrisa de un detinut. Imi imaginez ca domnia sa, in calitate de presedinte al unei Comisii de Etica, va blama cumpararea girului, adica lipsa de integritate a profesorului si a detinutului/avocatului, si nu actiunea de a solicita unui profesor universitar un punct de vedere. Caci daca ar fi asa, si cazul pozitiv (a emite o opinie pozitiva pentru detinut) si cel negativ (a emite o opinie negativa) devin imorale in logica sa.

In al treilea rand, nu inteleg la ce relatii consolidate se refera Domnul Popescu in citatul anterior: sa fie cumva faptul ca, in cadrul unei comunitati academice, colegii isi gireaza lucrarile reciproc pentru ca la editura universitatii sa se mimeze o evaluare stiintifica? Sper ca nu!

In ceea ce priveste vulnerabilizarea si decredibilizarea ideii de cercetare stiintifica, nu sunt de acord ca o astfel de masura este de natura sa influenteze reputatia cercetarii romanesti mai mult decat o fac plagiatele din lucrarile de doctorat girate chiar de unii profesorii universitari, ori lucrarile stiintifice plagiate prin reviste obscure din Romania, ori penibilele prezentari de la conferinte internationale sau nationale organizate in Romania sau pe la universitati prietene. Ma tem ca mult mai tare decredibilizeaza cercetarea stiintifica un profesor universitar care isi citeste PPT-ul la o conferinta decat o fac Jiji si Motanul Felix.

De asemenea, stau si ma intreb cine gireaza un text care ajunge sa fie publicat la o editura din strainatate. De exemplu, la Elsevier sau Cambridge University Press. O fi un comitet, or fi criterii clare, o fi un recenzor platit. Sau cum este la edituri din Romania? Cine hotaraste? Mediul academic sau editorul ori patronul editurii? Realitatea e mult mai complexa decat ar putea sa o surprinda un raspuns de genul “Patronul!”. Cei care au publicat in strainatate sau care macar au incercat acest lucru, stiu ca decizia de publicare nu depinde neaparat de calitatea lucrarii. Asa cum discutam cu mai multe persoane pe acest subiect, deciziile ajung sa tina cont de locul unde preda acel autor, dimensiunea publica a autorului (o vedeta a mediului academic ar putea sa publice mai usor o carte decat un cercetator de laborator) etc.

Ad 3) Recunosc ca a doua parte a argumentului, si anume “detinutii … scriu de mana” este hilara, dar este si insignifianta in raport cu prima parte: “detinutii … nu au acces la baze de date, articole stiintifice, carti…”. Daca Domnul Popescu doreste sa discute acest aspect in profunzime, atunci eu propun sa ne intoarcem putin in timp, adica in perioada 1992-2007. Oare ar trebui sa reevaluam si acele lucrari stiintifice pe baza aceluiasi considerent? Imi aduc aminte de niste volume care aveau drept cele mai recente intrari bibliografice texte publicate inainte de 1970. Sau de un volum publicat sub 3 titluri diferite, la 3 edituri diferite, ce-i drept, in ani diferiti. Accesul la ANELIS este de data recenta, accesul la texte pe Internet are putin mai mult. Daca tot vrem sa fim integri, presupun ca o vom face pana la capat.

Ca sa fiu bine inteles, nu-mi doresc ca puscariasi sa iasa mai repede din inchisoare pentru ca au scris lucrari stiintifice. Dimpotriva, cred ca masurile decise de judecatori pentru cei acuzati de coruptie sunt prea blande. Dar as prefera sa nu ne mai lasam influentati de emotii si de prejudecati atunci cand judecam principii. Mai ales cand suntem presedinti de Comisii de Etica.

PS: Sper ca nu voi auzi inca o data discursul cu “strici imaginea universitatii” ca iau foc. Pentru ca: #LibertateDeExprimare #Constitutie #LogicaClasaAIXA #Integritate #DezbatereDeIdei