Citesc adesea in contracte sau prin documente tehnice de ofertare fraze de genul urmator:
“Dupa incetarea contractului, prestatorul nu va pastra copii ale documentelor si/sau materialelor realizate si nu le va utiliza fara acordul scris al beneficiarului obtinut in prealabil.”
Daca partea a doua are sens si este acoperita de clauze contractuale solide privind confidentialitatea, cea dintai este nu doar naiva, ci denota o intelegere complet eronata a serviciilor oferite de prestator. De exemplu, daca ne referim la serviciile de audit, distrugerea “documentelor si/sau materialelor realizate” inseamna distrugerea raportului de audit si a versiunilor intermediare, precum si a documentatiei care a stat la baza raportului. Cu alte cuvinte, o companie de audit sau un auditor, care este responsabil din punct de vedere legal si/sau contractual pentru opinia din raportul de audit, ar trebui sa nu mai detina nici un document sau material referitor la aceasta opinie dupa incheierea contractului. Insa dupa cum bine stiti, adeseori se intampla ca un auditor sa presteze pentru aceeasi companie (in baza unui nou contract) sau sa fie intrebat de autoritati pe ce si-a bazat opinia (in special in contexte care implica fraude de mari dimensiuni sau alte infractiuni economice). Fara a lua in calcul situatiile in care opinia publica manifesta un interes particular fata de o organizatie si, in iuresul acuzatiilor, i se solicita un punct de vedere si auditorului care a spus ca nu sunt probleme sau oricum nu probleme majore.
Similar, pentru orice alt tip de contract sau servicii. De exemplu, conform acestei pretentii, o companie de software care realizeaza solutii la cheie pentru clientii sai ar trebui sa distruga codul sursa si versiunea beta dupa incheierea contractului.
Asa cum probabil ati intuit, o astfel de obligatie este abuziva si, adeseori, disproportionata in relatia dintre cel care ofera un contract si cei care participa la ofertare. Iar aparitia ei si multiplicarea aproape in toate contractele publice sau private vazute de mine este determinata de frica unora ca prestatorul ar putea pierde (data breach) documentele si materialele respective sau le-ar putea folosi fara acordul companiei in noi solutii tehnice. Desi nu neg ca e posibil sa se intample asa (de exemplu, in zona IT, unde un sir de linii de cod care indeplinesc o anumita functie sa se regaseasca la fel in mai multe aplicatii — dar nici nu stiu daca ar fi posibil altfel de vreme ce aplicatiile in cauza folosesc aceeasi functie!), asta nu inseamna ca dispare sau se diminueaza caracterul abuziv al clauzei ori ca o astfel de prevedere poate proteja beneficiarul de o eventuala pierdere a documentelor, cum ar fi in perioada in care contractul se afla inca in derulare.
Caracterul abuziv rezulta din faptul ca un beneficiar, pentru a se proteja pe sine, impune o masura asiguratorie care prejudiciaza insusi prestatorului. Cazul auditorului care trebuie sa stearga toate datele cu privire la o misiune de audit din propriul sistem electronic lumineaza indeajuns, cred eu, acest prejudiciu prin expunerea auditorului vis-a-vis de ceea ce ar trebui sa-l protejeze pe el, dar si pe subiectii sai, si anume responsabilitatea auditorului.
Pe de alta parte, in intern, si prestatorul trebuie sa dea seama pentru contractele pe care le deruleaza sau le-a derulat si isi asigura o trasabilitate proceduralizata pentru a asigura nivelul de profesionalism pe care si-l doreste si care se asteapta de la el. Cu alte cuvinte, daca ar sterge documentele in cauza, singura dovada a incheierii proiectului ar fi un proces verbal de predare-primire si, eventual, de acceptanta. Insa la un control mai serios, pe fond, un inspector financiar sau Curtea de Conturi ar putea considera ca activitatea in cauza este doar fictiva. (#dovadaprestariiserviciului)
O astfel de situatie este valabila nu doar in cazul auditorilor, de orice fel ar fi ei, sau celor care dezvolta solutii software, ci in majoritatea contractelor de servicii bazate pe un produs intelectual. Evident ca la contractele de prestari de servicii de curatenie nu se aplica, tot asa cum nu vom vedea un instalator care sa intre sub incidenta unei astfel de clauze. Insa asta nu invalideaza cu nimic argumentul ca este o clauza abuziva, ci doar arata ca ea se aplica unui anumit de servicii.