Avertizarea în interes public vs. avertizarea de integritate

[RO][Governmental]

Mi s-a întâmplat de curând să fiu întrebat de ce anume promovez eu ideea de „avertizare de integritate” și spun că traducerea lui „whistleblowing” din limba engleză cu „avertizare în interes public” este greșită. Cineva care știa la ce face referire Legea 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii își dorea să vadă diferența dintre cadrul normativ existent și ceea ce propun eu de foartă multe vreme, și anume să trecem la un concept comprehensiv, adică unul care să acopere toate sensurile cu care acesta este folosit și în sfera normativă, și în cea practică.

Persoana în cauză avea și un interes particular în acest caz. Mai precis, dorea să încadreze o eventuală sesizare către conducerea instituției într-un context legal care să-i ofere protecție. Doar că trebuie să precizez încă de la început că discuția conceptuală, pe termeni tehnici, traduceri și formulări pentru eventuale documente publice, este totalmente diferită de cea din cabinetul unui avocat unde ai mers ca să primești consiliere juridică. Cu alte cuvinte, distincția pe care o introduc aici și într-o formă mai extinsă nu este de natură să reprezinte un temei juridic pe care să se bazeze o eventuală acțiune care să fie încadrabilă sub conceptul de whistleblowing. Rolul distincției este să ajute decidentul să legifereze în mod profesionist, fără a lăsa portițe deschise sau arii neacoperite, fără a folosi un limbaj tehnic inadecvat din perspectiva celor mai avansate cercetări și dovezi în domeniu. Rolul distincției este să permită unui cercetător să sesizeze toate formele pe care le poate îmbrăca acest fenomen denumit în engleză whistleblowing. Rolul distincției este să stea drept punct de plecare pentru clarificări care aduc schimbări de paradigmă în domeniul din care face parte această discuție în ansamblul ei.

Știu că asta va dezamăgi pe unii, dar, așa cum am spus mai devreme, aici nu suntem într-un birou unde primim sfaturi juridice, ci într-un spațiu virtual, public, unde dezbatem idei, concepte și propunem lucruri interesante pentru cei care se ocupă fie de anti-corupție, fie de Etică & Conformitate.

Primul mod de a ne uita la această distincție este acela în care încercăm să decelăm intenții diferite în modul cum a fost folosit la început conceptul de whistleblowing. Altfel spus, să aflăm dacă evoluția conceptului nu cumva a impus o anumită utilizare a sa, o anumită viziune asupra a ceea ce poate constitui obiectul unei sesizări numite astfel. Iar aici putem să facem pentru moment puțin cherry picking și să lăsăm deoparte istoricul american al conceptului și să ne uităm mai degrabă la Recomandarea

Apoi, legea din România ne vorbește ea însăși despre „avertizare în interes public”, la articolul 3, lit. a). Doar că definiția oferită în acel loc pare să fie ceva mai largă decât ar lăsa sintagma „în interes public” să se înțeleagă:

„sesizarea făcută cu bună-credință cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței”.

 

Nu spun că abordarea „istorică” nu este relevantă, ci doar că, la nivelul cel mai general cu putință, la cel metodologic, ea poate să nu dea seama întotdeauna de toate abordările posibile. La nivel particular, adică în zona practicilor care sunt circumscrise acestui fenomen, vedem că lucrurile stau cu totul diferit. În primul rând, avem mult mai multe situații posibile decât sesizarea unor fapte ilegale. De exemplu, în anumite tipuri de organizații, hărțuirea unui coleg reprezintă un tip de comportament care ar trebui să facă obiectul unei sesizări. În al doilea rând,

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published.

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.