Unde sunteți, domnule președinte?

Mă uit la pozele de mai jos cu Boris Johnson vizitându-l pe președintele Ucrainei la Kyiv și nu mă pot abține să mă întreb unde sunteți, domnule președinte Klaus Iohannis? La fel și în cazul pozelor cu Președintele Comisiei Europene, Doamna Ursula von der Leyen, la Kyiv și Bucea. Sunteți absent de mai bine de o săptămână din spațiul public. Ați ieșit din biroul de la Cotroceni doar până în salonul de festivități, ba ca să primiți pe cineva, ba ca să acordați niște distincții. De pe 3 aprilie și până astăzi, când scriu aceste rânduri, nu ați mai publicat nimic pe Twitter. Nici despre Ucraina, nici despre modul în care instituțiile statutului român încearcă să compromită un jurnalist care a dezvăluit că omul dumneavoastră și, totodată, premierul României este un plagiator. Nici despre evoluția economiei românești și așteptările legate de acest subiect, nici despre calitatea vieții românilor sufocați de poluanții din atmosferă rezultați din arderi ilegale. Nimic. Zero barat.

Pe 24 martie, ați zâmbit frumos în pozele cu reprezentanții țărilor NATO. Ați și pus repede pe Facebook și pe Twitter cadrele respective, dar ați tăcut mâlc în timp ce o lume întreagă se oripila la aflarea veștilor despre crimele mizerabile comise de soldații ruși în Ucraina. Ați preferat câteva cuvinte într-un tweet și apoi ați băgat înapoi capul în starea de confort în care vă aflați de aproape două mandate.

Sincer, păreați un om cu mai mult caracter, dar ați ținut să ne dovediți contrariul. Chiar am crezut că veți fi imaginea neamțului care tace și face, dar nici nu ați vorbit, nici nu ați făcut. Sau dacă ați făcut, cel mai probabil tot în jurul găurii de pe terenul de golf a fost, spre propriul interes.

Vă întreb încă o dată: unde sunteți, domnule președinte? Chiar nu vă mișcă cu nimic tragediile care se petrec dincolo de granița României? În timp ce dumneavoastră sunteți absent, liderii politici din țările din jurul României se dau peste cap să ajute populația ucraineană refugiată din calea orcilor sau blocată în zonele de conflict. Știți ce este culmea?! Că, în timp ce dumneavoastră sunteți absent și autoritățile române își dau examenul incompetenței în gestionarea valurilor de refugiați, voluntarii români trec granița cu camioane pline de ajutoare pe care le duc cât mai aproape de cei aflați în nevoie. Milioane de euro au fost strânse din donații și milioane de euro vor mai fi strânse. Toate pentru victimele acestui război mizerabil, dar față de care ați cam uitat să vă poziționați. Și la fel și premierul Ciucă, dar despre el cu altă ocazie.

Așadar, domnule președinte, unde sunteți? Vrem și noi să vă vedem agenda publică, să vă auzim, nu în băi de mulțime, ci în ieșiri publice controlate și calculate, în acțiuni concrete privind subiectele „calde” de pe masa noastră de zi cu zi. Nu ați vrut să fiți precum Băsescu, un președinte-jucător, și am spus că este în regulă. Aveam nevoie de liniște și stabilitate. Dar în cele două mandate nu am avut parte de așa ceva. Ați dat nenumărate șanse unui PSD al incompetenței și intereselor obscure, cu iz infracțional. Apoi, nemulțumit de prezența USR în guvern, fiindcă vă strica ploile, ați vrut o alianță PNL-PSD-UDMR și ați obținut-o. Nici acum nu puteți să fiți un președinte-prezent?! Ce vă mai jenează de data asta de vă ascundeți în spatele unui birou de la Cotroceni?

Păreți într-o vacanță permanentă, nu în rolul de președinte. Ați uitat de, sau poate nu ați cunoscut niciodată, demnitatea fotoliului de președinte al țării. De asemenea, soția dumneavoastră a fost doar de decor. Yok Prima Doamnă. Și-a păstrat catedra, deși avea șansa să inspire o schimbare de mentalitate în sistemul de învățământ preuniversitar, să contribuie decisiv la îmbunătățirea condițiilor din școli. În loc de o Primă Doamnă implicată în promovarea educației, am avut o doamnă care și-a apreciat cariera, rochiile stilate și confortul personal în locul ocaziei unice de a fi în această postură privilegiată. Chiar dacă noi nu am votat-o pe ea de două ori, datoria față de țară ar fi putut să prevaleze dacă avea un teren fertil. Doar că nici în cazul dânsei, nici în al dumneavoastră, nu a fost niciodată despre datoria față de țară, ci de privilegiile care vin odată cu funcția.

Parcă nu existați, domnule președinte! Poate că noi vă încurcăm și e mai bine să ne despărțim mai devreme decât e prevăzut în Constituție. Poate, cine știe, vom găsi pe cineva mai dedicat și mai prezent, căruia sau căreia să îi vină mai bine haina de președinte. Dumneavoastră ne-ați dezamăgit și din dezamăgire nu poate să iasă nimic bun.

Măcar de v-ați fi ținut cuvântul în ceea ce privește România Educată și plagiatul. Am tot așteptat să vă vedem că veți da un semnal în privința premierului prins cu rața furată în sacul din spinare. În privința tuturor plagiatorilor, nu numai a celor din politică. Că veți proteja avertizorii de integritate și jurnaliștii onești, că veți promova cinstea și onoarea, așa cum ați jurat la început de mandat, că veți fi alături de cei nevoiași și că nu veți lăsa interesele meschine să-și facă jocurile în materie de legislație. Unde este sprijinul pentru DNA și pentru toate celelalte instituții care se ocupă de administrarea justiției?! În condițiile în care CSM a devenit o instituție disfuncțională, unde v-ați ascuns, domnule președinte?

Știți foarte bine, domnule președinte, vorba aceea bătrânească ce ne învață că oamenii cu adevărat curajoși se dovedesc astfel nu pe timp de pace, ci în vremuri tulburi. Am o veste pentru dumneavoastră: ați picat testul. În vreme de criză, fie ați lăsat guvernul să își vadă de treabă ca și cum ar fi fost doar treaba lui, deși de fiecare dată premierul fusese alegerea dumneavoastră, fie ați intervenit prea târziu și insuficient. Nu mă refer numai la războiul din Ucraina, ci și la pandemie. România are nevoie de un președinte care să fie tot timpul prezent, nu numai când crede el că e cazul să iasă în față. Avem nevoie de consecvență în acțiuni și în mesaje publice. Iar asta nu vă caracterizează deloc.

Dimpotrivă, mesajele pe care le transmiteți sunt de cele mai multe ori ele însele sincope în tăcerea cu care ați dorit să ne obișnuiți. Nu degeaba sunteți președintele țării cu cea mai mică încredere acordată din partea populației. Poate că nu vă pricepeți la toate și e normal să fie așa, dar de ce ați îndepărtat o serie de consilieri prezidențiali până ați rămas doar cu o mână de oameni?! Ei ar fi putut să vă ajute să aveți o activitate mai ordonată, mai consistentă, mai … mai aproape de ceea ce așteaptă cetățenii de la dumneavoastră.

Oricât de insistent aș putea părea, unde sunteți, domnule președinte? Când premierii Poloniei, Slovaciei și Cehiei au mers la Kyiv, deși orașul era încă sub asediul trupelor rusești, de ce nu i-ați cerut premierului Ciucă să fie alături de aceștia? De ce pare că suntem evitați în discuțiile privind ajutorul pentru Ucraina. Hub-ul umanitar de la Suceava este prea puțin și știți bine asta. Aveați ocazia să vă dovediți abilitățile de negociator, de leader, de strateg capabil să conducă NATO, așa cum vă doriți, dar, în schimb, a durat cam mult până v-ați trezit și v-a luat-o înainte președintele Poloniei, Andrzej Duda. Viitorul nu se face in absentia.

Aș fi vrut să mă pot lăuda că România este pentru prima oară și altceva decât un „consumator” de agendă publică, să văd lideri politici români activi pe plan național și internațional pe problema Ucrainei, cerând comunității internaționale să adopte măsurile corecte care se impun față de un agresor. Aș fi vrut să vă văd mergând în China pentru a oferi o alternativă la consolidarea poziției comune sino-ruse. Aș fi vrut să vă văd mergând în India pentru a face ceva similar pe relația respectivă. Aș fi vrut să vă văd activ pe subiecte precum expunerea țărilor membre UE la grupurile mafiote ruse, care nu numai că au acaparat terenuri și obiective economice, ci au dezvoltat sisteme complexe de spălare a banilor și trafic de persoane. Aș fi vrut să văd activ pe teme precum siguranța și protecția refugiaților ucraineni și că propuneți măsuri suplimentare de prevenire a exploatării refugiaților.

Sunteți garantul respectării Constituției, dar, în același timp, aveți și o responsabilitate față de români în ceea ce privește dezvoltarea țării și ritmul în care se petrece această dezvoltare. Așă că aș fi vrut să văd activ pe tema consolidării sistemului de transport feroviar și rutier din România, trăgând de urechi guvernul care este incapabil să livreze rezultate în ceea ce privește marile proiecte de infrastructură. Aș fi vrut să ieșiți oricât de des este nevoie să reafirmați sprijinul pentru toți cei care luptă împotriva corupției de orice fel, fie că sunt magistrați sau polițiști, fie că sunt jurnaliști, membri ai unor comisii de etică sau doar avertizori de integritate. Ați ales să tăceți ca un melc când Emilia Șercan a ieșit public și a dat în vileag plagiatul lui Ciucă. La fel faceți și acum, când acțiunea de kompromat la adresa ei a eșuat. De fapt, ați ales să fiți de partea celor care încalcă legea, a celor cu o moralitate îndoielnică, a celor care cred că a plagia nu este un furt, ci doar o modalitate legitimă de a urca scara ierarhiei profesionale.

Aș fi vrut să vă văd că mergeți la spitalul construit din bani privați în curte la Marie Curie și că le felicitați personal pe cele două inițiatoare, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, pentru eforturile de a face așa ceva, pentru eforturile pe care le-au depus în pandemiei să ridice unități medicale modulare în mai multe localități, să strângă oamenii în jurul lor și să facă ceea ce statul român a fost și este incapabil să facă de 32 de ani. Aș fi vrut să vă văd că mergeți la spitalele Hospice Casa Speranței și le mulțumiți și acelor medici pentru că în timpul pandemiei au tratat pacienți care fuseseră dați afară din spitalele de stat, pacienți cărora statul le refuza accesul la servicii medicale, adică respectarea unui drept fundamental. Aș fi vrut să văd că mergeți și la cei de la cantinele sociale și le mulțumiți și lor că, pe timpul pandemiei, când cei nevoiași nu aveau ce să pună în gură, s-au înarmat cu răbdare și speranță că nu se vor îmbolnăvi și au oferit în continuare servicii sociale esențiale.

Aș fi vrut să vă văd că vă implicați în a găsi un consens național, alături de companiile din energie, pe (1) prețul la curentul electric, la gaze și la combustibili, (2) independența energetică a țării, orașelor, comunelor, satelor și gospodăriilor individuale, (3) acordarea de subvenții pentru energie pentru unitățile de învățământ preuniversitar și universitar (inclusiv creșe și grădinițe), biblioteci publice, centre culturale și instituții muzeale, spitale și unități medicale private și de stat. În august 2021, în niște discuții prelungite cu niște cunoscuți, mă întrebam retoric cine va plăti factura mărită la gaze și energie electrică a școlilor și spitalelor; Guvernul României dormea în păpușoi, fără a se gândi o clipă ce costuri uriașe pot exista dacă legile pe care le adoptă sunt strâmbe. Așa că, stimate domnule președinte Klaus Iohannis, aș fi vrut să vă văd vorbim public despre costurile eșecurilor de legiferare pe care românii trebuie să le plătească an de an din 1990 încoace pentru că avem o clasă politică incompetentă, pentru că instituțiile publice și guvernele au eșuat lamentabil în a pune în practică reformele structurale pe care ni le-au cerut partenerii noștri externi, pentru că am ajuns să lâncezim în propriul nostru confort. Domnule președinte, unde sunteți?! 

Trebuie să recunosc că Doamna Președinte Maia Sandu îmi dă speranța că, poate, cândva, România va ajunge să aibă un președinte serios și activ, care să pună pe primul plan nu confortul personal, ci datoria față de țară. Doamna Maia Sandu comunică exact ce trebuie, când trebuie și cui trebuie. Doamna Maia Sandu s-ar putea să fie președintele de care are nevoie și România. Dar nu mai este vorba numai de ea. Doamna Maia Sandu are o echipă guvernamentală care pare să fie ceea ce trebuie, formată din oameni care stau bine din punct de vedere profesional, fără școli terminate cine știe cum la 40 de ani, cu doctorate furate și cursuri la Colegiul Național de Apărare.

Domnule Președinte Klaus Iohannis, de ce nu încercați să fiți, pe final de mandat, mai mult ca Doamna Președinte Maia Sandu? Fiți mai prezent, livrați mai mult, fiți mai aproape de oameni și de obiectivele de țară! Mai în glumă, mai în serios, fiți Maia! Va fi greu, dar măcar vă spălați din păcatul de a fi fost un președinte-absent.