Etică în administrație publică. Bibliografie critică

Cristian Ducu (Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics)

Capitolul lui Hurubean este scris cu cel puțin 2 înainte ca în România să apară un cod de etică specific funcționarilor publici (Legea 7/2004) și unul pentru personalul contractual (Legea 544/2004). Ca atare, precede discuțiile despre „deontologia funcționarilor publici” din spațiul public românesc din anii 2003-2004. Din perspectiva distincțiilor cu care operează, autoarea oferă o abordare de notat în ceea ce privește „deontologia funcției publice”, însă această abordare este tributară unei viziuni extrem de deficitare la capitolul Etică. De exemplu, ea distinge între deontologie în sens larg, ca „parte a eticii care se ocupă cu studiul datoriei morale”, și în sens restrâns, ca „un cod (sic!) al moralei profesionale, al principiilor și normelor specifice”, dar ea eșuează să vadă că acest al doilea sens este de fapt o abordare a eticii deontologice în câmp practic, adică în profesii. Pentru ea, deontologia în acest sens restrâns este o combinație de principii și norme preponderent legale specifice unei „instituții juridice” (i.e., funcționarul public) a cărei finalitate „constă în ridicarea gradului de profesionalism” a celor care dețin statutul de funcționar public. Pe de altă parte, Hurubean spune că „izvoarele” etice ale deontologiei funcționarului public, mult mai puțin importante decât izvoarele de drept, sunt „moralitatea și moravurile specifice unei societăți date și unei epoci istorice”. În ceea ce privește bibliografia autoarei, cu excepția unui dicționar specializat tradus în română, textul are la bază exclusiv cărți ale unor autori români, dintre care lipsesc atât lucrări de etică aplicată/etică practică, cât și studiile de etică în administrația publică. Acest domeniu nu apărut din neant în anul de grație 2002, într-o țară din Estul Europei, și era de așteptat ca autoarea să fie în temă.