Etică în afaceri. Bibliografie critică

Cristian Ducu (Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics)

Articolul cu pricina este de un ridicol incredibil. De la primul la ultimul rând, abundă în afirmații fără nici un fel de argument sau dovadă pe care să se sprijine, lipsite de sens sau preluate mecanic din cine știe ce locuri. De exemplu, „lucrul pe care clienții l-au pus întotdeauna pe prim loc în lumea vânzărilor este încrederea” — dincolo de faptul că „lumea vânzărilor” este despre perspectiva celui care vinde și a celor care sunt implicați în procesul de vânzare, nu despre perspectiva celui care cumpără, adică nu despre perspectiva clientului, literatura de specialitate discută despre o multitudine de factori care influențează decizia de cumpărare, fără ca unul dintre ei să poată fi considerat general valabil sau dominant. Sau: „conceptul de dezvoltare sustenabilă are implicații și în procesul de etică și morală în activitatea de comerț”. Această ultimă propoziție nu este numai prost formulată în limba română, dar ea este și lipsită de noimă: ce o fi acela „proces de etică și morală” (sic! – „etică și morală” este o exprimare pleonastică). De asemenea, autoarei îi lipsește vocabularul tehnic. Se referă la „micro-etică” (preluând necritic o distincție a lui Robert C. Solomon), la „etica tradițională”, „responsabilitatea etică” (sic! – pleonasm) ș.a.m.d.