Multi mi-au luat-o in nume rau ca am tot exemplificat cazurile de impostura din zona CSR-ului. Chiar am fost apostrofat public si mi s-a reprosat ca de unde pana unde am eu caderea sa-l acuz pe X sau pe Y ca nu se pricepe la CSR. Iar cei care erau cei mai vehementi erau chiar cei vizati. Nu de putine ori mi s-a argumentat in genul “Uite, X ofera servicii de consultanta pentru firma F (firma mare, cu reputatie pe piata). Cum poti sa spui tu despre X ca este “impostor”?!” Ce sa-i raspunzi unei persoane care argumenteaza in felul acesta?! Ca argumentul sau este incorect din punct de vedere logic?! Ca impostura nu se masoara in numarul de contracte ci in numarul de actiuni care denota nepriceperea la domeniul respectiv?! Nu, evident. Tot ce poti sa faci, sau ar trebui sa faci, este sa intorci spatele.
Dar eu, in incapatanarea mea, continui sa dezbat. Iar azi am de gand sa semnalez un alt caz, al unui gigel, absolvent de ASE, care, in imensa sa “pricepere”, traduce Social Accountability cu … “Contabilitate sociala”. Acest gigel spune in felul urmator:
“Contabilitatea socială este un concept ce desemnează măsurarea efectelor sociale şi de mediu ale activităţii economice a companiei şi presupune dezvoltarea unor metode, tehnici şi instrumente de raportare adecvate.
Astfel, companiile pot implementa standarde recunoscute internaţional (ISO 14000 – audit sisteme de management de mediu, ISO 26000 – ghid de responsabilitate socială şi SA 8000 – standard pentru condiţii decente de muncă).” (Sursa o gasiti si singuri!)
Dincolo de faptul ca Social Accountability nu se refera la vreun fel de “contabilitate” ci la “raspunderea” pe care o companie o are fata de stakeholderii sai interni si externi, se pune problema corelatiei care exista (in cazul de fata nu prea exista!) intre definitia oferita de gigel si ceea ce spune chiar documentul la care face trimitere cu ajutorul unui hyperlink. Ma rezum la compararea celor doua si nu intru in nici un fel de discutie teoretica fiindca ma tem ca voi vorbi singur. Si ca sa nu se intample asta, mai bine dau glas documentului cu pricina:
“Social accountability can be defined as an approach towars building accountability that relies on civic engagement, i.e., in which it is ordinary citizens and/or civil society organizations who participate directly or indirectly in exacting accountability.10 Mechanisms of social accountability can be initiated and supported by the state, citizens or both, but very often they are demand-driven and operate from the bottom-up.” (Sursa: World Bank)
Acum, daca gigelul respectiv este nepriceput, ma intreb cum de a fost invitat de cei care coordoneaza proiectul “Actionam responsabil!” sa scrie un articol, chiar si pentru Internet, care se intituleaza “Responsabilitatea Socială Corporatistă – delimitări conceptuale”. Oare nimeni nu s-a intrebat daca omul respectiv se pricepe la domeniu?! Sau, si mai mult, nu au citit materialul inainte sa-i dea drumul pe net?!
Cat priveste companiile care platesc servicii de consultanta unor astfel de gigei, ma intreb daca nimeni nu verifica referintele si expertiza celor carora le-au solicitat o oferta?! Dupa ce un gigel iti face raportul anual privind responsabilitatea sociala iar din piata ai semnale, chiar si un singur semnal, ca ar contine elemente eronate sau care denota nepricepere, nu incerci sa schimbi nimic?! Sau dupa ce un stakeholder extern, asa cum sunt si eu in aceasta postura de critic, iti semnaleaza ca lucrezi cu un impostor, oare nu iti pui problema daca exista riscuri pentru compania pe care o reprezinti?
Cu siguranta se vor gasi persoane si mai carcotase decat mine, care vor intreba retoric daca nu cumva eu ma simt exclus de la astfel de evenimente si, prin astfel de articole/note contondente, nu vreau de fapt sa atrag atentia asupra mea; poate, cine stie, se gaseste si vreun suflet bun care sa ma invite si pe mine la o conferinta, doua… Eh, si ca aroganta mea sa fie maxima, le raspund acestora ca prefer sa merg la conferinte in strainatate, unde oamenii stiu cu ce se mananca CSR-ul si apreciaza contributia mea din perspectiva ideilor cu care pleaca dupa dezbatere, nu acolo unde oamenii vin sa se laude ca ei sunt cei mai tari si mai frumosi din parcarea goala. Prefer sa merg acolo unde reprezentantii companiilor se angajeaza intr-un dialog din care si ei, si eu invatam cum sa construim un atasament consecvent si de lunga durata pentru anumite valori morale pe care le impartasesc impreuna cu stakeholderii lor. Caci, nu-i asa, “responsabilitatea” este un concept moral inainte de toate.