Idei de dat la alții

O bună prietenă obișnuia să îmi spună destul de des că ar fi mai bine să mă limitez în a mă gândi la tot felul de lucruri care mi se par interesante pentru că nu voi ajunge niciodată să le dezvolt sub forma unor proiecte de cercetare și mai rău mă frustrez. Și avea dreptate. Atât de mare dreptate încât, la un moment dat, când încă eram la Facultatea de Filosofie, m-am simțit mai bine ajutând diverse persoane să își găsească o temă de doctorat sau să-și formuleze mai clar obiectivele de cercetare. Am avut astfel patru colegi care și-au făcut doctoratul cu profesorul meu coordonator pe teme sugerate de mine. Și nu am avut niciodată vreo pretenție de la respectivii, tot așa cum nu am avut nici o pretenție de la tinerii cărora le-am dat idei de afaceri în cadrul unui proiect derulat de Ministerul Comunicațiilor cu mulți ani în urmă.

Poate o să vi se pară o aroganță ceea ce spun, doar că ați rata cu totul scopul gestului de care vorbesc. Eu nu spun că sunt eu mai deștept și le dau altora idei, ci că, uneori, unii dintre noi ar putea să aibă idei pe care ar dori să le exploreze, dar știu că, din diverse motive, nu vor ajunge niciodată să facă acest lucru și preferă să le cedeze. Nu e un gest de mărinimie și nici de superioară inteligență, ci de onestitate față de noi înșine, limitați din punct de vedere al timpului și al resurselor interioare și exterioare.

Se vor găsi alții, cu siguranță, care să mă critice pentru diverse neajunsuri ale ideilor pe care vreau să le propulsez aici. Fie că li se vor părea insuficient formulate, fie irelevante cu totul, își vor exprima nemulțumirea public și vor contesta demersul meu. Nu-mi pasă și nici nu mi-am propus să fac cuiva pe plac. Nu mi-am propus nici măcar să găsesc o gazdă pe care să grefez ideile mele, ci doar să mă eliberez eu de ele. Dacă voi citi vreodată un studiu care să se apropie de ceea ce am lăsat eu scris aici, voi fi mai mult decât mulțumit.

This is a text block. Click the edit button to change this text..