Să discutăm despre codurile de etică

“Adevarul” de saptamana trecuta publica un amplu interviu cu Profesorul Valentin Muresan. Pentru toti cei care nu ma cunosc, Profesorul Muresan mi-a fost coordonator la doctorat si alaturi de el si Emi Socaciu am pus bazele Centrului de Cercetare in Etica Aplicata al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Filosofie. Aprecierea pe care i-o port nu ma opreste din a critica o afirmatie pe care acesta o face in interviul respectiv, dar pe care am auzit-o in mod direct cu mai multe ocazii cand dansul a vorbit despre codurile de etica.

Afirmatia in cauza este urmatoare:

“Totul se învârte în jurul codurilor etice. Pentru orice fel de organizaţie.” (Sursa: http://adev.ro/muvik1)

Ideea ca totul intr-o organizatie se invarte in jurul codurilor de etica este in opinia mea o mare eroare. Exista cateva argumente pe care ma sprijin cand spun acest lucru si le voi invoca in continuare fara comentarii suplimentare si bibliografie aferenta. Le lasam pe acestea pentru o dezbatere tehnica.

In primul rand, codul de etica nu este totul intr-o organizatie. Nici in genere, nici cand vine vorba de managementul eticii si conformitatii. Oamenii si cultura organizationala sunt! Fara acestea, codul de etica nici nu ar exista. Cand incepi sa construiesti un sistem de management de etica si conformitate nu incepi cu scrierea codului de etica. Niciodata! Incepi cu diagnoza organizationala, cu identificarea culturii organizationale existente si a zonelor de risc. Codul de etica nu pica din cer, ci el este expresia acestei culturi etice, a vointei angajatilor/membrilor organizatiei in cauza — inclusiv a sindicatelor si patronatelor — si a managementului.

In al doilea rand, chiar daca ai un sistem de etica si conformitate, cu un cod foarte bine scris, nu totul se invarte in jurul acestuia din urma. Codul de etica (si conduita profesionala) este o politica interna, care poate sa fie particularizata in alte cateva politici de etica: de exemplu, chestiunea nediscriminarii din codul de etica poate fi particularizata pentru departamentul de Resurse Umane sau pentru intreaga organizatie intr-o politica distincta privind nediscriminarea. O astfel de politica “secundara” stabileste mai clar cine si ce face in materie de nediscriminare. Plus, vine cu o procedura specifica, care poate include chiar si formulare speciale de avertizare anonima sau confidentiala. Asadar, trainingurile tinute in organizatie de Departamentul de Etica si Conformitate nu se vor concentra pe codul de etica, ci pe Politica privind nediscriminarea la locul de munca.

In al treilea rand, codurile de etica, chiar daca ele ar trebui sa reprezinte un reper pentru comportamentul etic (si profesional) al angajatilor, sunt mult mai ineficiente decat leadership-ul moral asigurat de manageri. Climatul etic poate functiona mult mai bine pe termen scurt decat un cod de etica, desi acesta din urma nu poate fi exclus. Asadar, eu nu as face ca totul sa se invarta in jurul codului de etica, ci in jurul oamenilor, in jurul climatului etic, in jurul leaderilor morali.

Afirmatia Profesorului Muresan este tentata pentru multa lume in Romania fiindca noi am inceput sa dezvoltam un trend in materie de coduri de etica. Hop un caz de comportament lipsit de integritate ca ne-am si apucat de facut un cod de etica. Cunosc circa 10 initiative in care se lucreaza la un cod de etica si conduita profesionala, dar in 8 din cele 10 constat ca scrierea codului nu ar fi trebuit sa fie o prioritate, ci leadership-ul moral. Dar cum numarul profesionistilor in facut coduri de etica si mai ales in managementul eticii si conformitatii este infim, si numarul rateurilor este ridicat.